Saturday, March 31, 2012

Moartea verde

Nu a venit după mine, m-a făcut să mă duc eu la ea,
prin tehnici moderne de marketing.
Îmi ţinea companie, încercînd să ma seducă cu farmecele ei.
Eu îi dădeam ocol, afundîndu-mă în șoldurile ei grase.
Victimele ei se transformaseră în cioturi gri,
iar cei rămași în viaţă, sateliţi bolnavi, nesătuli de frumuseţe
nu își mai puteau menţine orbita în jurul ei.
Orbi ce își bagă și ultimul ban în patima lor,
geloși pe ultimul craniu sărutat.
Multe cadavre falimentate, după un ultim grătar în pielea goală,
plecau, umilite, să-și plângă zilele rămase,
departe de mocirla hedonică,
strigîndu-mi să fac cale întoarsă.
Duhoarea ei mi se îmbiba sub piele,
și mă trăgea spre alcovul ei de lângă biserica scufundată.
După ce-am murit, mi-a dat drumul cu o singură condiție:
să scriu despre ea, să vină și alții.